Cele două sisteme decizionale din creierul nostru!
Este omul o ființă raţională?
In anul 2002 un psiholog israelian, pe numele lui Daniel Kahneman, câștigă Premiul Nobel pentru Economie. Cercetările sale au schimbat viziunea privind mecanismele psihice de luare a deciziilor și a deschis drumul spre o abordare diferită a comportamentului economic.
Kahneman a demonstrat că multe din deciziile noastre, ce ar trebui să fie logice, sunt de fapt emoționale și la impuls.
Cele două sisteme decizionale din creierul nostru:
Sistemul decizional numărul 1 pe care îl numește “Thinking fast” (gândire rapidă) este inconștient, se bazează pe intuiție și nu necesită efort voluntar sau control.
Sistemul decizional numărul 2 pe care îl numește “Thinking slow” (gândire lentă) este conștient, folosește logică, gândirea abstractă și necesită mult efort.
Biologic vorbind avem așa:
Sistemul decizional 1 (denumit și Elefant - Jonathan Haidt cartea “Ipoteza Fericirii” ) este format din:
Trunchiul Cerebral sau creierul Reptilian, responsabil cu funcțiile vitale ale organismului (respirația, digestia, tensiunea arterială) și transmiterea informației din corp către creier și invers.
Sistemul Limbic sau Creierul Emoțional, gestionează răspunsul emoțional la stimulii externi.
Amigdala gestionează anxietatea, tristețea și răspunsurile la starea de frică.
Hipocampul gestionează formarea memoriei de scurtă si lungă durată.Hipotalamusul mediază componenta hormonală a răspunsului de fugă/ luptă prin cei doi hormoni cortizol și adrenalina. Deci structurile sistemului limbic sunt implicate în motivație, emoție, învățare și memorie. Tot aici locuiesc circuitele de atașament.
Acest sistem este comun la toate mamiferele, se dezvoltă complet până în jurul vârstei de 15 ani și are ca rol principal supraviețuirea [cu cele patru nevoi de bază: siguranță fizică, statut, reproducere / sex, autonomie (încrederea că te poți descurca singur).
Aceste programe universale au răspunsuri specifice pentru fiecare dintre noi, în funcție de istoricul nostru de viață.
De exemplu: luăm un conflict in public, un om va sări la bătaie sau va ridica tonul, un altul se va retrage în tăcere, un altul va plânge, un altul va ceda imediat, altul va încerca să medieze. Aceste reacții sunt ale Sistemului 1, care a decis rapid, prin asociere cu evenimente, plăcute sau neplăcute, trăite de persoana respectivă în trecut, care este cea mai bună reacție.
Sistemul decizional 2 (denumit și Călăreț - Jonathan Haidt cartea “Ipoteza fericirii”) este localizat in Neocortex, structura cerebrală care deosebește oamenii de restul mamiferelor.
În cadrul Neocortexului, cortexul prefrontal este personajul principal și se ocupă cu:
planificare și viziune in viitor;
logică;
creativitate și gândire abstractă;
recunoașterea ironiei subtile și a sarcasmului;
percepția emoțiilor altor persoane;
menținerea atenției;o suprimarea impulsurilor involuntare.
Deși ne place să credem că Sistemul numărul 2 (Călărețul) e răspunzător pentru deciziile pe care le luăm, de fapt viața noastră este controlată în mare parte de Sistemul nr. 1 (Elefant).
De ce? Pentru că acesta nu consumă multă energie,
Călărețul necesită timp pentru analiză și deducție, activități complexe, adică efort iar noi suntem construiți să ne conservăm resursele. Și cum ar fi să stăm să analizăm zilnic fiecare pas pe care îl facem sau, când conducem, să ne întrebăm de ce apăsam frâna?În orice situație prima reacție o are Sistemul 1 care transmite sugestii (intuiții, emoții, intenții) către Sistemul 2, acesta le evaluează, le acceptă sau le schimbă. Tot procesul este extrem de rapid, conștient sau inconștient.
Deciziile bazate pe sistemul 1 sunt rapide si ușor influențabile de factori externi.
Suntem manipulați zilnic, de la reclame, la poziționarea mărfurilor in rafturi, la imaginile din magazine si on-line, la cuvinte folosite.
Câteva erori cognitive ale sistemului 1 care ne influențează deciziile:
Overconfidence bias – tendința de a avea prea multă încredere in gândirea si cunoștințele proprii
The avalability bias – tendința de a judeca si decide pe baza ideilor care ne vin cel mai ușor in minte, fără a chestiona dacă acestea sunt corecte.
The anchor effect – estimarea unei valori pe baza unei ancore vizuale sau auditive la care am fost expuși. De exemplu tendința de a supraestima valoarea unui bun pe baza unui preț inițial afișat, tehnică folosită la greu in vânzări.
What you see is what you get - tendința de a lua decizii doar pe baza informațiilor limitate prezentate într-un context dat, fără a căuta informații adiționale.
Cum putem evita erorile de gândire în deciziile importante?
Analizează și alte perspective, mai ales ferește-te de afirmații care generealizează. Dacă aș vedea lucrurile altfel cum ar fi?
Informează-te din mai multe surse, nu lua de “bună” tot ce auzi.
Nu te crede mai deștept decât alții!
Evită lucrurile care iți par prea familiare. Analizează concluzia la care ai ajuns și vezi nu e cumva e doar dorința de a rămâne “în zona de confort”?
Nu ceda la primul impuls, dă-ti timp de gândire, hai să vedem opțiunile in detaliu.
Ferește-te de vânzătorii care apelează la FOMO (fear of missing out) și pun presiune pe obținerea unui răspuns rapid.
La final, iată trei probleme, vezi care este primul răspuns care vine in minte, acela este Sistemul 1, apoi ce răspuns are Sistemul 2:
O bâtă de basebal si o minge costă 1.1 USD. Bâta costă cu 1 USD mai mult decât mingea. Cât costă mingea?
Cinci mașini cos cinci cămăși în cinci minute. În câte minute vor coase o sută de mașini, o sută de cămăși?
Pe un lac este un stol de rațe. În fiecare zi stolul își dublează volumul, rațele au ocupat tot lacul in 48 de zile. În câte zile au ocupat jumătate de lac?
Care a fost primul răspuns venit in minte?
Răspunsurile corecte sunt 5 cenți, 5 minute si 47.
Comentarios