Mecanismele de coping sunt strategii utilizate în mod inconștient și/sau conștient de către o persoană pentru a evita, tolera, diminua sau remedia impactul negativ pe care o situație stresantă îl are asupra sa (psihic si fizic). Adică cum facem față situatiilor dificile. “Stresul” are o semnificație diferită pentru fiecare dintre noi, acesta implică o relație personală și intimă cu mediul extern. Fiecare evaluează situațiile de viață prin filtrele proprii (modul personal de interpretare a realității) stabilind dacă acestea depășesc resursele și abilitățile personale.
Ceea ce pentru o persoană poate reprezenta o criză / proiect imposibil / situație de nerezolvat văzut "prin ochii" altei persoane poate fi o nimica toată. Totul in viaţă este PERCEPŢIE. În functie de abordare mecanismele de coping pot fi împărţite în:
- coping de confruntare şi
- coping de evitare
👎Coping de evitare: strategiile prin care o persoană amână, ignoră gândurile și emoțiile legate de un eveniment sau minimizează importanța confruntării cu acesta.
În acest sens, folosește strategii de „păcălire”: ignoră problema în speranța că aceasta se va rezolva de la sine, refuză să creadă ce se întâmplă sau se implică în tot felul de activități care să-i distragă atenția de la sursa stresului. Copingul de evitare poate avea efect benefic pe termen scurt, s-ar putea să ai nevoie de un răgaz să-ți aduni forțele necesare soluționării problemei. Pe termen lung însă, pentru că sursa stresului este tot acolo și se cere rezolvată, doar adaugă mai multă presiune emoțională si frustrare. Exemple de mecanisme de cooping de evitare: consumul de alcool, mâncatul compulsiv, fumatul excesiv, refugiul în visare/filme/cărți/distracții, shooping-ul ca terapie, refugiul in muncă, cursuri de dezvoltare personală fără sfârșit. 👍Copingul de confruntare este acea strategie prin care situația este abordată direct și rezolvată. Persoana confruntă sursa de stres cu scopul de a o îndepărta/soluționa. Se pare că in fața greutăților putem alege fie să confruntăm și, deși dureros, să rezolvăm problemele, fie să ignorăm / evităm / refuzăm și să ne autosabotăm. Această alegere este influenţată de câteva trăsături de personalitate: 🌗 Locusul de control adică modul în care o persoană își explică succesul sau eșecul, prin cauze de tip intern sau extern:
o Intern: omul este convins ca responsabilitatea pentru eșec sau meritul pentru succes stau in sine însuși, în defectele, erorile sau aptitudinile, calitățile sale. Adică la el este puterea și responsabilitatea.
o Extern: omul este convins că evenimentele pozitive sau negative din viață sa se datorează unor factori externi: soartă, destin sau intervenția altora. Adică el este doar o victimă a sorții cu nici o putere. 🌗 Auto-eficiența adică credința unei persoane în capacitățile sale de a pune la lucru resursele emoționale și comportamentale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor primite.
o Auto-eficienta crescută este asociată cu o motivație mai înaltă, o centrare pe problemă, pe analiza si găsirea de soluții. Adică știu că pot găsi soluții.
o Auto-eficienta scăzută este asociată cu teama de incompetentă, insucces, si o predispoziția spre anxietate ( frică constantă ca resursele si abilitățile proprii nu sunt suficiente). Adică nu cred că sunt în stare. 🌗 Robustețea sau endurance reprezintă rezistența fiecăruia la stres, la situațiile neplăcute și la durere. Un om cu o robustețe psihică ridicată va percepe schimbările in viață ca fiind normale, ca pe niște provocări dar nu ca pe niște fatalități. Adică cam cât de rezistenți suntem când lucrurile nu ies cum vrem noi. 🌗 Stima de sine - percepția pe care o are fiecare in legătura cu propria valoare, un fel de măsură a cât de mult o persoană se auto-valorizează, apreciază sau cât de mult se place pe sine însăși. 🌗 Optimismul – capacitatea omului de a aborda viitorul si experiențele vieții într-o maniera pozitivă.
Adică tendinţa de a vedea parte goală sau plină a paharului. Nu ne naștem cu aceste trăsături, deși există o predispoziție genetică, ele se formează în copilărie, când sistemul nostru limbic a înmagazinat toate experientele și emoțiile trăite fără filtru logic formând căi neuronale de reacție la stimuli. Ele sunt puternic influențate de figurile de autoritate (părinți, profesori, educatori) care ne-au format / crescut. Un mare semnal de alarmă pentru părinți!!Vestea bună este că aceste trăsături se pot schimba printr-un efort conștient.
Din punct de vedere financiar, cât ne costă mecanismele de coping??
Fiecare își poate răspunde câți bani a cheltuit pentru a evita confruntarea cu unele dureri / surse de stres / situații conflictuale.
Câți bani ai plătit ca să “păcălești” subconștientul că “ pe moment” ești bine?
Prima etapă: autocunoașterea.
Acordă-ți timp să te observi, poți nota diversele reacții cu care te-ai surprins.
Întrebări de autocunoaștere:
Cum reacționez într-o situație stresantă?
Cât de des folosesc un mecanism de coping de evitare?
Care este mecanismul meu de coping de evitare preferat?
Ce încerc să evit de fapt, de ce fug?
Sunt dispus/ dispusă sa trec prin disconfortul confruntării cu sursa stresului?
A doua etapă: acceptă durerea.
Acceptă disconfortul și confruntă sursa acestuia. Acceptă responsabilitatea faptelor și reacțiilor tale.
Evident poate fi foarte dureros la început să “ privești ” adevărul însă nu există dezamăgire fără o amăgire anterioară.
A treia etapă: sărbătorește micile victorii.
Celebrează pașii chiar și mici făcuți pe calea schimbării, sunt pași înainte!! Consecvența și constanța sunt cheia succesului pe termen lung.
Comments